Siguranţa autovehiculelor fără compromisuri

(Verificare recomandată la 6 luni)

Securitatea rutieră are ca scopuri principale sesizarea, identificarea, modelarea şi cunoaşterea factorilor care contribuie la evitarea producerii accidentelor de circulaţie rutieră sau, atunci când accidentul totuşi s-a produs, de diminuare a consecinţelor acestuia.

Siguranţa circulaţiei este definită ca posibilitatea de deplasare rapidă şi sigură cu autovehiculul, fără pierderea stabilităţii de mers pe traiectoria comandată de conducător şi fără coliziuni care să provoace rănirea ocupanţilor şi/sau a celorlalţi participanţi la trafic sau stânjenirea circulaţiei normale a celorlalte vehicule rutiere, în toate condiţiile previzibile de trafic. De asemenea, în cazul producerii unui accident de circulaţie, se impune un grad minim de risc pentru pasagerii autovehiculului, precum şi pentru ceilalţi participanţi la trafic.

Definită astfel, sfera circulaţiei include următorii factori: omul, autovehiculul, calea rutieră, componenţa şi volumul fluxurilor de trafic, precum şi viteza de deplasare. Din perspectiva caracteristicilor autovehiculului care contribuie la siguranţa circulaţiei, există două mari grupuri de măsuri care se iau în vederea creşterii gradului de siguranţă rutieră: grupul măsurilor de securitate activă (include toate măsurile de optimizare a caracteristicilor autovehiculului care se iau în scopul evitării accidentelor de circulaţie) şi grupul măsurilor de securitate pasivă (include toate măsurile de optimizare a caracteristicilor autovehiculului care se iau în scopul eliminării sau diminuării consecinţelor accidentelor de circulaţie).

Corespunzător acestor grupuri de măsuri, se deosebesc două tipuri de siguranţă a circulaţiei: siguranţă activă şi siguranţă pasivă. Principalele măsuri de siguranţă activă, deci de evitare a accidentelor, includ perfecţionarea sistemelor de direcţie, de frânare, de rulare, de semnalizare şi de iluminare, dar şi perfecţionarea unor parametri dinamici care influenţează în mod direct siguranţa circulaţiei prin evitarea producerii accidentelor, precum: spaţiul şi timpul minime de demarare, capacitatea maximă de accelerare în timpul efectuării depăşirilor, capacitatea de a frâna pe un spaţiu cât mai mic, capacitatea de a controla viteza de deplasare.

S-au conceput şi dezvoltat sisteme inteligente pentru autovehicule, cu scopul de a optimiza caracteristicile active de siguranţă ale acestora. Cele mai importante, în ordinea cronologică a apariţiei lor, sunt următoarele:

- ABS (Antilock Brake System) – Sistemul de antiblocare a roţilor la frânare. A fost patentat în anul 1936 sub denumirea germană AntiBlockierSystem, iar firma Bosch realizează pentru prima dată producţia în serie a acestor sisteme în anul 1976. Sistemul previne blocarea roţilor în timpul procesului de frânare. Sistemul ABS este considerat sistem de siguranţă activă pentru că prin folosirea lui scade probabilitatea de coliziune prin mărirea deceleraţiei de frânare şi a maniabilităţii autovehiculului. Studiile au arătat că odată cu introducerea sistemului ABS au fost reduse numărul accidentelor fatale cu 24% şi numărul celor grave cu 14% pe drumuri umede;

- ETC (Electronic Traction Control) – Sistemul de control al tracţiunii sau ASR (Acceleration Slip Regulation) - Sistemul de reglare a alunecării la accelerare. Acesta poate fi considerat “un sistem ABS inversat“, adică un ABS care lucrează în faza de accelerare a autovehiculului şi permite o accelerare eficientă, oferindu-i conducătorului un bun control al autovehiculului pe căi cu aderenţă scăzută;

- EBD (Electronic Brakeforce Distribution) – Sistemul electronic de distribuire a forţei de frânare;

- ESP (Electronic Stability Program) – Programul de control electronic al stabilităţii. Scopul acestui sistem constă în reducerea fenomenelor de derapare, alunecare şi patinare. Este oarecum asemănător sistemelor ABS şi ETC, diferenţa constând în faptul că acest la sistem semnalele primite de la senzori sunt monitorizate în permanenţă şi comparate cu cele ale unui model de referinţă, sistemul oferind un răspuns mult mai rapid. Cercetările întreprinse au demonstrat eficacitatea acestui sistem în reducerea numărului de accidente fatale (cu 34%) şi a celorlalte cu 18%;

- BAS (Brake Assist System) – Sistemul de asistare a frânării;

- ACC (Adaptive Cruise Control) – Sistemul adaptiv de navigaţie. Mai este cunoscut şi de denumirea Distronic şi a fost lansat de firma Mercedes în anul 1998. Rolul acestui sistem este de a corecta viteza de deplasare prin înregistrarea vitezei autovehiculului din faţă şi a distanţei până la acesta, folosind un sistem radar. Sistemul s-a dovedit foarte eficient, pentru că de când s-a inventat, nu a mai avut loc nici o coliziune din spate de către un autovehicul echipat cu ACC;

- ABC (Active Body Control) – Sistemul de control activ al caroseriei;

În prezent se desfăşoară cercetări susţinute pentru perfecţionarea sistemelor de siguranţă activă deja introduse, dar şi pentru dezvoltarea altora noi. Cele cu potenţialul cel mai mare de a fi introduse în anii următori sunt:

- LDW (Lane Departure Warning) – Sistemul de atenţionare a depăşirii benzii;

- BbW (Brake by Wire) - Sistem de fânare cu comandă electronică;

- ER (Environment Recognition) – Sistemul de recunoaştere a mediului în care se deplasează autovehiculul;

- SbW (Steer by Wire) – Sistemul de direcţie cu comandă electronică;

- EB (Emergency Brake) – Sistemul de frânare de urgenţă;

- EMB (Electromechanical Brake) – Sistemul de frânare electromecanic;

- EMS (Electromechanical Steering) – Sistemul de direcţie electromecanic;

- PS (Platooning System) – Sistemul de mers în coloană;

- HC (Highway Copilot) – Sistemul de deplasare asistată pe autostradă;

- CA (Collision Avoidance) – Sistemul de evitare a coliziunii;

- AD (Autonomous Driving) – Sistemul de conducere autonomă a autovehiculului.